Pe un perete de cărămidă plină, primii cinci centimetri de polistiren taie 68% din pierderea de căldură. Următorii cincisprezece mai taie doar 21 de puncte. Raportul e de trei la unu în favoarea primului strat, și totuși răspunsul corect nu e „pune 5 centimetri și gata”. Motivul are legătură cu ce plătești de fapt: schela, adezivul, plasa, diblurile și manopera costă la fel indiferent de grosime, iar materialul e partea ieftină. Mai jos e calculul complet, cu un model de rezistențe în serie, temperatura la care ajunge peretele pe interior, și amortizarea fiecărui strat de cinci centimetri luat separat.
Unele linkuri din articol sunt afiliate. Dacă cumperi prin ele, primesc un comision de la magazin, fără cost suplimentar pentru tine. Recomand doar categorii pe care le montez sau le folosesc, iar metoda după care aleg e scrisă aici.
- De ce nu e proporțional
- Calculator: ce câștigi la tine
- Grosime cu grosime, în cifre
- De ce se pun totuși 15
- Peretele de la care pleci contează mai mult decât grosimea
- Polistiren sau vată minerală
- Ce nu apare pe factură: peretele nu mai face mucegai
- Punțile termice care mănâncă din câștig
- Greșeli de execuție care se plătesc ani întregi
- Ce se spune și nu ține
- Întrebări frecvente
De ce nu e proporțional
Un perete se comportă ca o serie de rezistențe puse cap la cap. Fiecare strat adaugă rezistență la trecerea căldurii, iar căldura care trece depinde de inversul sumei lor. Inversul e cuvântul care explică tot.
Un perete de cărămidă plină de 30 de centimetri, cu tencuială pe ambele fețe, are o rezistență totală de circa 0,62. Cinci centimetri de polistiren adaugă 1,32 — mai mult decât dublul a tot ce era acolo. Următorii cinci adaugă tot 1,32, dar acum se raportează la un total care e deja de trei ori mai mare.
E ca prima pătură pe pat. A doua ajută mult mai puțin decât prima, iar a patra nu se mai simte. Nu pentru că e mai subțire, ci pentru că primele au rezolvat deja partea grea. Diferența e că la perete putem pune cifre exacte pe „mult mai puțin”.
Calculator: ce câștigi la tine
Alege peretele pe care îl ai, materialul și grosimea. Calculatorul îți dă coeficientul înainte și după, energia economisită pe an integrată pe clima orașului tău, amortizarea, și — partea pe care n-o găsești nicăieri — cât te costă și în cât se plătește următorul strat de cinci centimetri, dacă tot ai ridicat schela.
Câți centimetri îmi trebuie?
Se recalculează la fiecare modificare. Nimic nu se trimite nicăieri.
Dacă nu știi, la blocurile din panouri se vede rostul vertical între panouri pe fațadă.
Fără ferestre. Apartament la mijloc: 12-20. De colț: 25-35. Casă de 120 m²: 85-100.
Pune 0 ca să vezi de unde pleci. Apoi încearcă 5, 10, 15, 20.
Gaz plafonat 0,31. Curent 1,03-1,48.
Adeziv, plasă, dibluri, amorsă, tencuială decorativă, manoperă, schelă. Nu depinde de grosime.
—
completează datele de mai sus
Coeficientul de transfer termic se calculează ca invers al sumei rezistențelor în serie: rezistența de suprafață interioară 0,13, cea exterioară 0,04, tencuielile 0,05, peretele propriu-zis, plus grosimea izolației împărțită la conductivitatea materialului. Conductivitățile folosite sunt cele de catalog: 0,038 pentru polistiren expandat, 0,031 pentru cel grafitat, 0,034 pentru extrudat, 0,037 pentru vată bazaltică de fațadă, 0,024 pentru poliuretan. Rezultatele pentru pereții tipici se încadrează în valorile din literatura de specialitate — 1,61 W/(m²·K) pentru cărămidă plină de 30 cm, 0,74 pentru BCA de 25. Energia se obține integrând grade-orele pe un an reconstituit din mediile lunare ale orașului. Costul lucrării se împarte într-o parte fixă, independentă de grosime, și una proporțională cu materialul. Nu se contabilizează punțile termice, care se tratează separat mai jos. Sunt estimări de ordin de mărime, nu un proiect de termoizolare.
Grosime cu grosime, în cifre
Perete de cărămidă plină de 30 de centimetri, 25 de metri pătrați, polistiren expandat, București, 21 de grade în casă, centrală în condensare, gaz la 0,31 lei.
| Grosime | Coeficient | Cât scade pierderea | Economie pe an | Stratul costă | Stratul se plătește în |
|---|---|---|---|---|---|
| fără | 1,61 | — | — | — | — |
| 5 cm | 0,52 | 68% | 830 lei | 325 lei | sub un an |
| 10 cm | 0,31 | 81% | 989 lei | 325 lei | 2,1 ani |
| 15 cm | 0,22 | 86% | 1.056 lei | 325 lei | 4,8 ani |
| 20 cm | 0,17 | 89% | 1.093 lei | 325 lei | 8,8 ani |
| 25 cm | 0,14 | 91% | 1.116 lei | 325 lei | 13,8 ani |
Coloana a treia e cea care surprinde. De la zero la cinci centimetri câștigi 68 de puncte. De la cinci la douăzeci, încă 21. Primul strat face de trei ori cât următoarele trei la un loc.
Dar uită-te și la ultima coloană, pentru că acolo e răspunsul practic. Fiecare strat de cinci centimetri costă doar 325 de lei în material pe toată suprafața, iar al doilea strat se plătește în doi ani. Al treilea în aproape cinci. Abia al patrulea începe să nu mai aibă sens.
De ce se pun totuși 15
Pentru că nu plătești polistiren. Plătești o lucrare.
Când izolezi o fațadă, cheltuiala se împarte în două: materialul izolant, care costă între 2,6 și 9 lei pe centimetru și metru pătrat în funcție de tip, și tot restul — adeziv, plasă de armare, dibluri, profile de colț, amorsă, tencuială decorativă, manoperă, schelă, transport. Restul ăsta e undeva la 110-140 de lei pe metru pătrat și nu se schimbă deloc cu grosimea.
| Grosime EPS | Material | Restul lucrării | Total pe m² | Cu cât crește totalul |
|---|---|---|---|---|
| 5 cm | 13 lei | 110 lei | 123 lei | — |
| 10 cm | 26 lei | 110 lei | 136 lei | +11% |
| 15 cm | 39 lei | 110 lei | 149 lei | +21% |
| 20 cm | 52 lei | 110 lei | 162 lei | +32% |
Trecerea de la 5 la 10 centimetri urcă factura totală cu unsprezece la sută și îți aduce încă treisprezece puncte de reducere a pierderii. E cel mai bun raport din toată lucrarea.
De asta răspunsul corect nu e „primii cinci fac mai mult, deci pune cinci”. E: primii cinci fac mai mult, iar următorii cinci sunt cei mai ieftini pe care îi vei cumpăra vreodată, pentru că schela e deja ridicată. Zece până la cincisprezece centimetri e zona în care se opresc majoritatea calculelor serioase, și nu din întâmplare.
Dacă peste opt ani decizi că vrei mai gros, nu adaugi un strat. Dai jos tot, arunci, și refaci de la zero — adică plătești a doua oară cei 110 lei pe metru pătrat. Diferența dintre 10 și 15 centimetri, luată acum, costă 13 lei pe metru pătrat. Luată mai târziu, costă 149. Ăsta e argumentul cel mai puternic pentru a nu economisi la grosime, și nu apare în nicio ofertă.
Peretele de la care pleci contează mai mult decât grosimea
Aceiași zece centimetri de polistiren, aceeași suprafață, același oraș. Se schimbă doar ce e dedesubt.
| Peretele existent | Coeficient înainte | După 10 cm | Economie pe an | Amortizare |
|---|---|---|---|---|
| Beton armat, 25 cm | 2,78 | 0,33 | 1.851 lei | 1,8 ani |
| Cărămidă plină, 30 cm | 1,61 | 0,31 | 989 lei | 3,4 ani |
| Cărămidă cu goluri, 30 cm | 1,22 | 0,29 | 704 lei | 4,8 ani |
| Panou mare prefabricat | 0,93 | 0,27 | 503 lei | 6,8 ani |
| BCA, 25 cm | 0,74 | 0,25 | 367 lei | 9,3 ani |
| BCA, 30 cm | 0,63 | 0,24 | 300 lei | 11,4 ani |
Diferența de amortizare între un perete de beton și unul de BCA e de la doi ani la peste unsprezece. Aceeași lucrare, același preț, același material.
Concluzia practică: dacă ai o casă din BCA de 30, izolarea fațadei nu e prima investiție pe care ar trebui s-o faci. Ferestrele, podul sau controlul ventilației îți dau mai mult pe leu. Dacă ai un apartament la ultimul etaj cu placă de beton neizolată, situația e exact pe dos.
Polistiren sau vată minerală
Întrebarea se pune de obicei greșit, ca și cum ar fi o decizie termică. Nu e.
| Conductivitate | Preț pe cm/m² | Comportare la foc | Lasă vaporii să treacă | |
|---|---|---|---|---|
| Polistiren expandat | 0,038 | 2,6 lei | Combustibil, clasa E | Aproape deloc |
| Polistiren grafitat | 0,031 | 3,6 lei | Combustibil | Aproape deloc |
| Vată minerală bazaltică | 0,037 | 6,0 lei | Incombustibil, clasa A1 | Da |
| Polistiren extrudat | 0,034 | 5,5 lei | Combustibil | Deloc |
| Poliuretan / PIR | 0,024 | 9,0 lei | Combustibil, clasa B | Deloc |
Între polistiren expandat și vată bazaltică, diferența de conductivitate e 0,038 față de 0,037. Practic zero — în calculator, aceeași grosime dă 81% reducere la ambele. Termic sunt același lucru. Vata costă însă de peste două ori mai mult.
Deci alegi în funcție de altceva:
- Focul. Vata minerală e incombustibilă. Polistirenul nu e, iar la clădiri înalte normele impun fâșii de vată în jurul golurilor și la fiecare câteva etaje, exact din motivul ăsta. Dacă e o casă cu parter și etaj, contează mai puțin. La bloc, întreabă ce prevede proiectul.
- Vaporii. Vata lasă peretele să respire, polistirenul nu. La un perete vechi de cărămidă plină sau de piatră, care se usucă lent spre exterior, sau la o casă cu igrasie netratată, polistirenul poate închide singura cale de uscare. Acolo vata e alegerea corectă, chiar dacă e mai scumpă.
- Soclul și zona de lângă sol. Acolo se pune extrudat, întotdeauna, pentru că nu absoarbe apă. Nu e o opțiune, e o regulă.
- Grosimea disponibilă. Poliuretanul are conductivitatea cea mai mică, deci dacă ai o limitare fizică — un glaf care nu suportă mai mult de 8 centimetri — obții cu el ce ai obține cu 12 de polistiren. E singura situație în care prețul lui se justifică.
Ce nu apare pe factură: peretele nu mai face mucegai
Ăsta e câștigul pe care nu-l calculează nimeni, și pentru multe apartamente e mai important decât banii.
Mucegaiul nu crește din cauza umidității din mijlocul camerei, ci din cauza umidității de pe suprafață, care depinde de cât de rece e suprafața. Izolația ridică temperatura peretelui pe interior, iar asta mută pragul.
| Grosime | Temperatura peretelui pe interior, la −5°C afară | Umiditatea maximă din cameră înainte de mucegai |
|---|---|---|
| fără izolație | 15,6°C | 57% |
| 5 cm | 19,3°C | 72% |
| 10 cm | 20,0°C | 75% |
| 15 cm | 20,3°C | 76% |
Fără izolație, într-un apartament la 21 de grade, orice depășire a 57% umiditate pornește ceasul mucegaiului în colțuri. E o valoare pe care o atingi ușor cu două persoane, gătit și un duș pe zi. După zece centimetri, pragul urcă la 75% — o valoare la care ajungi doar dacă usuci rufe în living cu geamurile închise.
Practic, problema din colțuri dispare de la sine. Nu pentru că ai uscat aerul, ci pentru că peretele nu mai e destul de rece cât să condenseze pe el.
Corpul pierde căldură prin radiație către suprafețele reci. Un perete la 15,6 grade te răcește chiar dacă aerul are 21. După izolare, peretele are 20, iar diferența dintre temperatura măsurată și cea resimțită aproape dispare. E motivul pentru care oamenii spun după anvelopare că „e mai cald”, deși termostatul arată la fel — și de ce mulți reușesc apoi să coboare setarea cu un grad, ceea ce înseamnă încă 160-830 de lei pe an, peste economia calculată mai sus.
Punțile termice care mănâncă din câștig
Calculatorul de mai sus îți dă pierderea prin câmpul peretelui. În realitate, un perete are și margini, iar acolo căldura are scurtături.
Paradoxul e că punțile termice contează cu atât mai mult cu cât peretele e mai bine izolat. Într-un perete neizolat, placa de balcon pierde ceva pe lângă un perete care oricum pierde mult. Într-un perete cu 15 centimetri, aceeași placă rămâne la fel, dar acum reprezintă un sfert din tot ce pierde zona aceea.
- Placa de balcon. Intră în perete și continuă afară. Dacă nu o izolezi pe ambele fețe și pe cant, măcar un metru spre interiorul balconului, rămâne o aripioară de răcire perfectă. E cea mai frecventă punte netratată din România.
- Glafurile ferestrelor. Spaleții — cei 15-20 de centimetri de perete din jurul tocului — se izolează cu 2-3 centimetri. Dacă se sar, apare condens exact pe conturul ferestrei, iar mucegaiul se mută acolo. Se întâmplă des, pentru că e muncă migăloasă.
- Soclul. Termosistemul trebuie coborât sub cota terenului, cu extrudat. Oprit la nivelul solului lasă o bandă rece la baza peretelui.
- Atacul de la streașină. Dacă izolația se oprește sub streașină și podul nu e izolat, ai făcut un canal.
- Centurile și stâlpii de beton. În casele cu structură pe cadre, betonul conduce de câteva ori mai bine decât zidăria. Se văd cu termometrul cu infraroșu ca dungi mai reci pe perete înainte de izolare.
Un apartament izolat singur, într-un bloc neizolat, se izolează pe trei laturi și rămâne lipit de vecini reci. Câștigul e mult mai mic decât arată calculul, iar zona de contact cu apartamentul neizolat devine noua suprafață rece. Dacă se poate face pe tot blocul, se face pe tot blocul. Dacă nu, măcar pe toată fațada pe verticală, nu doar pe un apartament.
Greșeli de execuție care se plătesc ani întregi
- Adeziv pus în „pastile”Polistirenul se lipește pe contur plus puncte în mijloc, cu minimum 40% acoperire. Pus în patru bulgări, rămâne aer în spate care circulă și scurtcircuitează izolația. Se vede iarna, cu termometrul cu infraroșu, ca un desen de plăci pe fațadă.
- Dibluri prea puține sau prost poziționateSe pun în rosturi, nu în mijlocul plăcii, și numărul lor crește la colțuri și la etajele înalte, unde vântul trage mai tare.
- Plăci nedecalateRosturile trebuie țesute, ca la cărămidă. Aliniate, rostul continuu devine fisură în tencuiala finală.
- Fără plasă la colțurile golurilorSe pun bucăți de plasă în diagonală la colțurile ferestrelor. Fără ele, fisura pornește de acolo, întotdeauna.
- Tencuială pe timp nepotrivitSub 5 grade sau în soare puternic, aderența și uscarea suferă. Toamna târziu se lucrează la limită și se vede în doi ani.
- Polistiren lăsat luni la soare înainte de tencuireUltravioletele degradează suprafața, iar adeziva nu mai prinde. Dacă a stat, se șlefuiește.
Câți centimetri, până la urmă
Zece până la cincisprezece, pe majoritatea pereților din România. Primii cinci fac cea mai mare parte a treabei, dar al doilea strat de cinci se plătește în doi ani și al treilea în cinci, pentru că plătești doar materialul — schela e deja ridicată. Peste douăzeci nu mai are sens decât dacă te încălzești electric sau țintești o clasă energetică. Iar dacă ai BCA de 30, verifică întâi ferestrele și podul: acolo aceiași bani lucrează mai bine.
Ce se spune și nu ține
| Se spune | Ce e de fapt |
|---|---|
| Dublu polistiren înseamnă dublă economie | De la 5 la 10 cm câștigi 13 puncte, nu încă 68. Rezistențele se adună, dar pierderea depinde de inversul lor. |
| Cu 5 cm e suficient, restul e risipă | Adevărat termic, fals financiar. Următorii 5 cm costă 11% din lucrare și se plătesc în doi ani. |
| Vata minerală izolează mai bine decât polistirenul | 0,037 față de 0,038. Diferența e sub pragul de măsurat. Se alege pentru foc și pentru vapori, nu pentru izolare. |
| Anveloparea reduce factura cu 50-60% | Reduce pierderea prin pereți cu 70-90%. Dar peretele e o parte din total; ferestrele, podul, pardoseala și ventilația rămân. La un apartament, reducerea totală iese de obicei 25-40%. |
| Casa nu mai respiră după polistiren | Peretele chiar devine aproape impermeabil la vapori, dar aerul din casă nu s-a schimbat niciodată prin perete, ci prin ferestre și rosturi. Problema reală apare la pereții vechi care se uscau spre exterior. |
| Se poate izola doar apartamentul meu, e la fel | Pe trei laturi din patru, cu vecini reci pe restul. Câștigul e semnificativ mai mic, iar puntea se mută la vecin. |
| Izolația se amortizează la fel oriunde | Între beton și BCA, amortizarea trece de la 1,8 la 11,4 ani. Peretele de la care pleci contează mai mult decât grosimea pe care o pui. |
Întrebări frecvente
Cât scade factura totală, nu doar pierderea prin pereți?
Într-un apartament tipic, între 25 și 40 la sută. Peretele e doar una dintre căile pe care pleacă căldura — mai sunt ferestrele, ventilația, și la ultimul etaj sau la parter placa. Dacă cineva îți promite jumătate din factură doar din anvelopare, ori vinde, ori n-a făcut calculul. Într-o casă cu pereți mulți și pod deja izolat, procentul poate fi mai mare.
Merită să izolez pe interior dacă nu am voie pe exterior?
Se poate, dar e o lucrare complet diferită tehnic, nu aceeași mutată. Peretele rămâne rece, iar punctul de rouă se mută în interiorul lui, la lipitura dintre placă și zid, unde condensează fără să se vadă. Am scris despre capcana asta în articolul despre mucegai. Se face corect doar cu barieră de vapori etanșă și calcul higrotermic, sau cu materiale capilar-active. Fără astea, muți problema unde n-o poți vedea.
De ce apar dungi pe fațadă la unele blocuri anvelopate?
Sunt diblurile, care conduc căldura mai bine decât polistirenul din jur. Pe vreme rece, praful se depune diferit pe zonele cu temperatură ușor diferită, iar în timp desenul devine vizibil. Se evită cu dibluri cu cap termoizolant. Estetic e neplăcut, dar pierderea reală prin ele e mică.
Ce se schimbă dacă mă încălzesc electric?
Totul. Un kilowatt-oră de curent costă de patru ori cât unul de gaz plafonat, deci economia în lei se împătrește, iar amortizarea scade sub un an la pereții slabi. Pune 1,30 la preț în calculator și alege convector electric ca sursă. E singura situație în care merită și 20 de centimetri fără discuție.
Cât ține un termosistem?
Douăzeci-treizeci de ani la o execuție corectă, iar polistirenul în sine nu îmbătrânește semnificativ dacă e protejat de tencuială. Ce cedează primul e finisajul, care se poate reface. Ce nu se poate reface ieftin e grosimea, și de asta merită gândită acum.
Am deja 5 cm puși acum zece ani. Pot adăuga încă 5?
Tehnic se poate, se lipește peste stratul existent după verificarea aderenței, dar economic rareori merită: plătești din nou toată partea de manoperă și finisaj, adică exact costul pe care l-ai fi evitat punând mai gros de la început. Verifică întâi cu un profesionist dacă stratul vechi ține — dacă sună a gol pe suprafețe mari, se dă jos oricum.
Inginer instalații
Montez și repar aparate de climatizare și tratare a aerului din 2000. Scriu despre ele din perspectiva celui care le pune în funcțiune, nu a celui care le vinde. Mai multe despre mine.